ALEGORÍE s.f. 1. Procedeu artistic care constă în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete, constituind o imagine unitară. ♦ Pictură, sculptură etc. care reprezintă o idee abstractă. 2. (Muz.) Compoziție care dă impresia că urmărește desfășurarea unei povestiri imaginare. [Pl. -ii, gen. -iei. / cf. fr. allégorie, it., lat., gr. allegoria]. Vezi definitia »

INTRADERMOREÁCȚIE s.f. Modificare locală care apare în urma unei injecții intradermice. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. intradermo-réaction]. Vezi definitia »

TRUDNICÍE, trudnicii, s. f. Trudă. – Trudnic + suf. -ie. Vezi definitia »

PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija. Vezi definitia »

SELENOGRAFÍE s.f. Parte a astronomiei care studiază descriptiv Luna sub aspectul elementelor naturale, structurii, proceselor fizice etc. [Gen. -iei. / < fr. sélénographie, cf. gr. selene – Lună, graphein – a descrie]. Vezi definitia »