MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s. f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conțin atropină și cu fructe negre, lucitoare, întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ◊ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. matërgonë. Vezi definitia »

CIONDĂNEÁLĂ, ciondăneli, s. f. (Fam.) Ceartă ușoară; dispută trecătoare; cioandă, ciorovăială. – Ciondăni + suf. -eală. Vezi definitia »

PIARTRÍTĂ s.f. Piartroză. [< fr. pyarthrite]. Vezi definitia »

holodrágă s.f. (reg.) persoană înaltă; horghidan. Vezi definitia »

dúlmă (-me), s. f. – Vînătă. Tc. dolma (Șeineanu, II, 165), cf. ngr. ντολμᾶς, bg., sb. dolma. Cuvînt rar. Vezi definitia »