zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani). Vezi definitia »

MILDIOGRÁF, mildiografe, s. n. Aparat care detectează condițiile producerii manei la vița de vie. [Pr.:-di-o-] – Din fr. mildiographe. Vezi definitia »

CEFALOGRÁF s. n. cefalometru înregistrator. (< fr. céphalographe) Vezi definitia »

EPIGRÁF s.n. Citat semnificativ pus la începutul unei cărți, al unui capitol. ♦ Scurtă inscripție de pe fațada unui edificiu, a unui monument etc. [< fr. epigraphe, cf. gr. epi – deasupra, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

DERMATOGRÁF adj., s. n. (creion) ~ = creion colorat, cu mina făcută din aceeași compoziție ca și grimoanele, servind la machiaj. (< fr. dermatographe) Vezi definitia »