CARBORÚNDUM s.n. (Tehn.) Carbură de siliciu, folosită ca abraziv și uneori ca material refractar. [< fr. carborundum]. Vezi definitia »

DUM-DÚM s. n. inv. proiectil care își desface vârful ca o floare când întâlnește ținta, producând rupturi și răni grave. (< fr., engl. dum-dum) Vezi definitia »

TRÍPLUM s. n. (Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII. – Din lat. triplum. Vezi definitia »

album cu timbre Vezi definitia »

POSTSCÉNIUM s. n. parte a unui teatru antic în spatele scenei. (< lat. postscenium) Vezi definitia »