OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie]. Vezi definitia »

s.m., chinezi Vezi definitia »

PAUPERÍSM s.n. (Liv.) Sărăcie extremă, mizerie. [Cf. fr. paupérisme, rus. pauperizm]. Vezi definitia »

PROVIDENȚIALÍSM s. n. Concepție bazată pe credința în providență. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. providentialisme. Vezi definitia »

SAFÍSM s. n. (Med.) Homosexualitate feminină; lesbianism, tribadism. – Din fr. saphisme. Vezi definitia »