TORȚIONÁR, -Ă I. adj. care servește pentru tortură; chinuitor. II. s. m. cel care aplică tortura; călău, gâde. (< fr. tortionnaire) Vezi definitia »

SEMNATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care semnează un tratat, o convenție etc. [Cf. fr. signataire, după semna]. Vezi definitia »

STERCORÁR, -Ă I. adj. 1. care crește pe excremente, cu care se hrănește. 2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale. II. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire) Vezi definitia »

vădrár (vă-drar) s. m., pl. vădrári Vezi definitia »

talciocar, talciocari s. m. (pub.) persoană implicată în comerțul de vechituri practicat în talcioc. Vezi definitia »