Definita cuvantului combinatoriu
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinatoriu
ÓCHIU formă verbală în expr. v. PETRECE (II. 1.) Expr. A petrece (pe cineva sau ceva) cu ochii (sau, rar, cu ochiu, din ochi) sau cu privirea (ori cu privirile) = a urmări cu privirea pe cineva sau ceva care pleacă, trece, se îndepărtează; a observa. [DEX '96] Vezi definitia »
ANTEPÉNDIU s.n. (Arhit.) Decor aplicat pe partea din față a altarului. [Pron. -diu. / cf. germ. Antependium, lat. bis. antependium]. Vezi definitia »
HIPOSCÉNIU, hiposcenii, s. n. Zid care susținea, în antichitate, scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care sa afla în fața acestui zid. – Din fr. hyposcénium. Vezi definitia »
BULANGÍU, bulangii, s.m. 1. (Peior.) homosexual 2. (fig., depr.) om rău sau nesimțitor, sinonim cu sensul figurativ al cuvintelor măgar (2), porc (2). /< bulan (=picior (depr., et. nec.))+ suf. gíu (< tr. „-ci” (citit „gi”), sufix ce marcheaza o ocupatie legata de substantivul pe care-l completeaza, ex. makraci = macaragíu) Vezi definitia »
TELEINTERVÍU s. n. interviu de transmis la televiziune. (< fr. télé-interview) Vezi definitia »