Definita cuvantului combinatoriu
COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu combinatoriu
AUDITÓRIU s. n. 1. asistență, public (la o conferință, la un curs etc.). 2. sală pentru audiții și pentru înregistrări fonice. (< fr. auditoire, /2/ lat. auditorium) Vezi definitia »
MICROCOMENTÁRIU s. n. comentariu de dimensiuni reduse. (< micro1- + comentariu) Vezi definitia »
fonchíu (fonfíu), s.n. (reg.) plantă cu flori albastre ce crește prin păduri și crânguri; pervincă, saschiu. Vezi definitia »
RUBRICÁRIU s.n. (Liv.) Titlu în cerneală roșie al capitolelor unei opere. ♦ Indice alfabetic. [Pron. -riu. / cf. it. rubricario]. Vezi definitia »
CARMANGÍU, carmangii, s. m. Persoană care lucrează în carmangerie. – Din tc. dial. karmancı. Vezi definitia »