Definita cuvantului comorație
COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu comorație
MAIMUȚĂRÍE, maimuțării, s. f. (Rar) Maimuțăreală. – Maimuță + suf. -ărie. Vezi definitia »
NECURĂȚÉNIE, necurățenii, s. f. Lipsă de curățenie; (concr.) murdărie, gunoi. – Ne- + curățenie. Vezi definitia »
PERMÍSIE s. f. elem. permisiune. Vezi definitia »
GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui. Vezi definitia »
ANIZODONTÍE s. f. dezvoltare inegală și asimetrică a dinților omologi. (< germ. Anisodontie) Vezi definitia »