MEDITÁȚIE, meditații, s. f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană. 3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (3). ◊ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din lat. meditatio, fr. méditation. Vezi definitia »

CECOGRAFÍE s. f. Metodă specială prin care orbii sunt învățați să scrie. – Din fr. cécographie. Vezi definitia »

influríe, s.f. (înv.) scurgere a fibrei în organism. Vezi definitia »

AEROTAXÁȚIE, aerotaxații, s. f. Metodă pentru determinarea speciilor de arbori, a înălțimii, a diametrului coroanei etc. prin observare directă sau prin intermediul fotogramelor. [Pr.: a-e-] – Aero- + taxație. Vezi definitia »

IZOMORFÍE s. f. Izomorfism (2). – Din fr. isomorphie. Vezi definitia »