TERAPÍE s.f. (Med.) Metodă folosită pentru vindecarea unei boli; terapeutică. ♦ Îngrijire medicală; tratament. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „tratament”, „îngrijire medicală”, „medicație”. [< fr. thérapie, cf. gr. therapeia]. Vezi definitia »

georafie Vezi definitia »

ACATAMATEZÍE s. f. incapacitate a unui afazic de a înțelege ceea ce aude. (< engl. acatamathesia) Vezi definitia »

AGERAZÍE s.f. (Liv.) Aparență tinerească la o persoană în vârstă. [< fr. agérasie]. Vezi definitia »

MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidăníe s. f.] – Marchitan + suf. -ie. Vezi definitia »