Definita cuvantului compensatoriu
COMPENSATÓRIU, -IE adj. Care compensează. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații. [Pron. -riu, var. compensator, -oare adj. / < fr. compensatoire, cf. lat. compensatorius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu compensatoriu
BIÉNIU s. n. interval de doi ani. (< lat. biennium) Vezi definitia »
agabaníu, s. m. – Mătase de Damasc țesută cu fire argintate. Tc. agabani (Șeineanu, III, 2). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF] Vezi definitia »
SUBROGATÓRIU, -IE, subrogatorii, adj. Care substituie. – Din fr. subrogatoire. Vezi definitia »
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s. m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci. Vezi definitia »