Definita cuvantului complementar
COMPLEMENTÁR, -Ă adj. Care întregește un lucru, un fapt etc.; care complinește, completează; întregitor. ◊ Unghi complementar = unghi care formează împreună cu altul un unghi drept; culori complementare = culori care prin suprapunere dau culoarea albă. // s.f. (Mat.) Una dintre cele două submulțimi ale unei mulțimi mai mari. [Cf. fr. complémentaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu complementar
VALETUDINÁR, -Ă adj. (Liv.) Bolnăvicios; slab, șubred. [< lat. valetudinarius, cf. fr. valétudinaire]. Vezi definitia »
parfanár, parfanári, s.m. (reg.) vagabond. Vezi definitia »
RUDIMENTÁR, -Ă, rudimentari, -e, adj. Care abia începe să se formeze, care este la începutul dezvoltării sale; primitiv, neevoluat. – Din fr. rudimentaire. Vezi definitia »
DIVICTÁR, divictari, s. m. (Înv.) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. – Tc. divitdar. Vezi definitia »
VAR,VAR-II Vezi definitia »