Definita cuvantului compluviu
COMPLÚVIU s.n. Deschizătură în mijlocul acoperișului la casele romane, prin care cădea în impluvium apa de ploaie. [Pron. -viu, pl. -ii, -viuri. / < lat., fr. compluvium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu compluviu
BRUIU, com. în jud. Sibiu; 996 loc. (1991). Cetate sătească cu biserică (sec. 13). Vezi definitia »
VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »
EPICÓRIU, -IE adj. indigen; nativ. (< it. epicorio) Vezi definitia »
SINÉDRIU, sinedrii, s. n. (Înv.) Sfat, consiliu bisericesc. – Din ngr. synédhrion. Vezi definitia »
TERITÓRIU, teritorii, s. n. Întindere de pământ delimitată prin granițele unui stat sau ale unei unități administrative și supusă suveranității statului respectiv. – Din lat. territorium, fr. territoire. Vezi definitia »