Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE s.f. (Lit.) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< fr. concaténation, lat. concatenatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
COOPERÁȚIE, s. f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste (de producție, de consum, de desfacere, de credit, prestări de servicii etc.). – Din fr. coopération, rus. kooperațiia. Vezi definitia »
CENESTEZÍE s. f. Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică. – Din fr. cénesthésie. Vezi definitia »
oculáție, oculáții, s.f. (înv.) 1. altoire. 2. vaccinare, inoculație. Vezi definitia »
BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie]. Vezi definitia »
stínghie (-ii), s. f. – 1. Bară, traversă. – 2. Regiune inghinală. – Var. stinghe. Sl. sŭtęgŭ „traversă”, de la sŭtęgliti „a reuni” (Tiktin; Byhan 332; Conev 80; Candrea). Der. de la un lat. *stangula, din v. germ. stengil (› germ. Stange), propusă de Giuglea, Dacor., II, 400, nu este posibilă. Vezi definitia »