HOMEOSTÁZĂ s. f. homeostazie (2). (< fr. homéostase) Vezi definitia »

normăleáscă adj. (înv. și reg.; în sintagmă) școală normălească = școală primară. Vezi definitia »

MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse. Vezi definitia »

gîscă (gîște), s. f. – 1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliță. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac. – Der. gîscar, s. m. (păzitor de gîște); gîscăriță, s. f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s. m. (bărbătușul gîștei); gîscărie, s. f. (cîrd de gîște). Este dublet al lui huscă, s. f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe. Vezi definitia »

vârtélniță s. f., g.-d. art. vârtélniței; pl. vârtélnițe Vezi definitia »