Definita cuvantului conciliator
CONCILIATÓR, -OÁRE adj. Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ♦ Care recurge la un compromis sau la o împăcare în fața unor divergențe principale; oportunist, împăciuitorist. // s.m. și f. Împăciuitorist. [Pron. -li-a-, / cf. fr. conciliatoire, conciliateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conciliator
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. Batjocori + suf. -tor. Vezi definitia »
INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur) Vezi definitia »
UMBRITÓR, -OÁRE, umbritori, -oare, adj. (Rar) Umbros. – Din umbri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
VASOMOTÓR, -OÁRE adj. (Despre agenți fizico-chimici, despre nervi) Care determină contractarea și dilatarea vaselor sanguine; (despre acțiunea acestor nervi) care se exercită asupra pereților vaselor sanguine. [Cf. fr. vaso-moteur]. Vezi definitia »
ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr. adducteur, lat. adductor) Vezi definitia »