Definita cuvantului conciliație
CONCILIÁȚIE s.f. 1. Împăcare; conciliere; procedură de împăcare, în dreptul internațional, urmărind înlăturarea conflictelor. 2. (Lit.) Figură retorică în care se folosește un argument „ostil” pentru propria cauză. [Pron. -li-a-, gen. -iei, var. conciliațiune s.f. / < fr. conciliation, cf. lat. conciliatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conciliație
MACROGRAFÍE s. f. studiu al structurii metalelor și aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa. (< fr. macrographie) Vezi definitia »
ARDÉZIE s. f. rocă argiloasă tare, cu structura foioasă, de culoare neagră-cenușie, pentru tăblițele de scris și pentru acoperirea caselor. (< it. ardesia) Vezi definitia »
ETNOPEDAGOGÍE s. f. Orientare în pedagogia de la începutul secolului al XX-lea care are în vedere educația întregului popor. – Etno[logie] + pedagogie. Vezi definitia »
PUPILOSCOPÍE s.f. Schiascopie. [Gen. -iei. / < fr. pupilloscopie, cf. lat. pupilla – pupilă, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »
-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs]. Vezi definitia »