MAZARIN RÉN/ s. m. produs de patiserie preparat din aluat, fructe zaharisite, sirop și marmeladă de caise. (< fr. mazarin) Vezi definitia »

PEȘÍN adv. 1. (Pop. și fam.; de obicei în legătură cu verbe ca „a da”, „a plăti”) În numerar, cu plata pe loc. ◊ (Adjectival) Bani peșin. 2. (Înv.) Îndată, imediat, numaidecât. [Var.: (înv.) peșím adv.] – Din tc. peșin. Vezi definitia »

VIRGÍN, -Ă adj. 1. Fecioresc; cast, neprihănit, curat. ♦ (s.f.) Fecioară. ♦ Constelația Fecioarei. 2. (Fig.; despre o regiune, un teren, o pădure etc.) Neumblat, nestrăbătut; care nu a fost explorat, exploatat. [Var. vergin, -ă adj. / < virgină, cf. lat. virgo – fecioară]. Vezi definitia »

pelín (-ni), s. m. – 1. Plantă cu frunze și flori amare (Artemisia absinthium). – 2. (S. n.) Vin preparat în stil de vermut. – Mr. pilonu, megl. pilin. Sl. pelynŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250; Conev 47), cf. bg., sb., slov., alb. pelin, pol. piołyn, rus. polin, ngr. πελίνος. – Der. împelina, vb. (a pune la macerat frunze de pelin în vin); pelinat, adj. (preparat în stil de vermut); pelinariță, s. f. (varietate de pelin, Artemisia vulgaris); peliniță, s. f. (varietate de pelin, Artemisia pontica). Vezi definitia »

FLORENTÍN, -Ă, florentíni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.m. și f. (Locuitor) din Florența. ♦ (s.f.) Dialect vorbit de florentini. 2. Adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. (din fr. florentin, it. fiorentino) Vezi definitia »