Definita cuvantului concitație
CONCITÁȚIE s.f. (Liv.) 1. Excitare. 2. Răscoală, tulburare, neliniște. [< lat. concitatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concitație
COMORÁȚIE s. f. 1. insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. 2. figură retorică prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare și, sau în propoziție; epimonă. (<lat. commoratio, fr. commoration) Vezi definitia »
CEREBROMALACÍE s. f. ramolisment cerebral. (< fr. céré-bromalacie) Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
ALALÍE s. f. imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; logoplegie. (< fr. alalie) Vezi definitia »
ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Fr. adoration (lat. lit. adoratio, -onis). Vezi definitia »