Definita cuvantului concitație
CONCITÁȚIE s.f. (Liv.) 1. Excitare. 2. Răscoală, tulburare, neliniște. [< lat. concitatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concitație
începénie s.f. (înv. și pop.) început, origine. Vezi definitia »
JARGONAGRAFÍE s. f. tulburare a expresiei grafice constând din substituirea termenilor inteligibili cu cuvinte corespunzătoare. (< fr. jargonagraphie) Vezi definitia »
BALANOGRAFÍE s. f. Studiu științific al ghindelor și al stejarului. (< fr. balanographie) Vezi definitia »
DRAMATURGÍE s.f. Totalitatea operelor dramatice ale unui popor, ale unei epoci etc. ♦ Arta de a scrie piese de teatru, de a le pune în scenă și de a le interpreta. [Gen. -iei. / cf. fr. dramaturgie, it. drammaturgia, germ. Dramaturgie, gr. dramatourgia]. Vezi definitia »
-CRAȚÍE elem. -crat. Vezi definitia »