OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis. Vezi definitia »

COALÍȚIE s. f. alianță între două sau mai multe state, partide sau clase sociale, în vederea unei acțiuni comune. (fr. coalition) Vezi definitia »

MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr. mésomerie) Vezi definitia »

SIRINGOMIELÍE s. f. boală a sistemului nervos care se manifestă prin distrugerea substanței cenușii din măduva spinării, cu pierderea sensibilității. (< fr. syringomyélie) Vezi definitia »

GRECOMANÍE s.f. (Liv.) Mania de a imita obiceiurile și limba grecilor. [Gen. -iei. / < fr. grécomanie]. Vezi definitia »