Definita cuvantului concrețiune
CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concrețiune
DIRECȚIÚNE s. f. v. direcție. Vezi definitia »
EXACERBAȚIÚNE s.f. v. exacerbație. Vezi definitia »
REVELAȚIÚNE s.f. v. revelație. Vezi definitia »
INVENȚIÚNE s.f. 1. (Muz.) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, de obicei pentru pian, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. 2. V. invenție. [Pron. -ți-u-. / cf. it. invenzione, fr. invention]. Vezi definitia »
CONCLUZIÚNE s.f. v. concluzie. Vezi definitia »