Definita cuvantului concrețiune
CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu concrețiune
INSCRIPȚIÚNE s.f. v. inscripție. Vezi definitia »
INJONCȚIÚNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction]. Vezi definitia »
ONCȚIÚNE s. f. aplicarea unei pomezi sau loțiuni grase prin masaj ușor. (< fr. onction) Vezi definitia »
PULSIÚNE s. f. 1. (psih.) modalitate dinamică din impulsuri prin care se activează organismul în vederea atingerii unui anumit scop. ◊ (psihan.) element dinamic al activității psihice inconștiente, latura energetică a instinctului; instinct (1). 2. senzație de tracțiune într-o parte, care apare în unele boli, perturbând echilibrul. (< fr. pulsion) Vezi definitia »
DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »