IMANÉNȚĂ, imanențe, s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este imanent. – Din fr. immanence, lat. immanentia. Vezi definitia »

STALACTÍTĂ, stalactite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe tavanul unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă. – Din fr. stalactite. Vezi definitia »

CIOVLÍCĂ s. f. v. ciovică. Vezi definitia »

CONVOLÚTĂ s.f. v. convolut. Vezi definitia »

METILCETÓNĂ s. f. Compus organic lichid cu miros caracteristic, utilizat ca solvent și ca intermediar la fabricarea unor medicamente și rășini sintetice; butanonă. – Din fr. méthylcétone. Vezi definitia »