SEMIOLOGÍE s. f. 1. Parte a medicinii care se ocupă cu descrierea simptomelor și a semnelor diferitelor boli, precum și a metodelor de a le pune în evidență și de a le diagnostica; simptomatologie. 2. Știință care studiază semnele întrebuințate în cadrul vieții sociale; semiotică. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. sémiologie. Vezi definitia »

MENISCOGRAFÍE s. f. radiografie a meniscurilor genunchiului. (< fr. méniscographie) Vezi definitia »

MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie]. Vezi definitia »

GALVANOTIPÍE s.f. Sistem de galvanoplastie prin care se reproduc planșele tipografice și gravurile în lemn. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanotypie]. Vezi definitia »

MONOZOMÍE s. f. prezența unui singur (fragment de) cromozom. (< fr. monosomie) Vezi definitia »