Definita cuvantului conduplicație
CONDUPLICÁȚIE s.f. 1. Starea unui organ conduplicat. 2. (Ret.) Repetiție a unui cuvânt la sfârșitul sau la începutul unei fraze. [Gen. -iei, var. conduplicațiune s.f. / cf. fr. conduplication, lat. conduplicatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conduplicație
CRANIOMALACÍE s. f. înmuiere a oaselor craniului. (< fr. crâniomalacie) Vezi definitia »
INDÚVIE s. f. 1. parte a florii care protejează baza fructului până la maturitate. 2. organ de diseminare a fructului, provenind din periatul florii, cum sunt egretele (3) la achene. (< fr. induvie) Vezi definitia »
MIOPATÍE, miopatii, s. f. Boală cronică cu caracter progresiv a sistemului muscular sau a unor mușchi, care se manifestă prin atrofii musculare. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myopathie. Vezi definitia »
LEGATÓRIE s. f. provincie romană condusă de un legat1 (1). (< lat. legatorie) Vezi definitia »
WALKÍRIE s.f. (În mitologia scandinavă) Nume dat fiicelor lui Wotan, fecioare războinice și foarte frumoase, care hotărau soarta bătăliilor, cauzând moartea unora sau a altora dintre combatanți, potrivit voinței zeilor. [Gen. -iei / scris și valkirie, var. valchíră s.f. / < germ. Walkyrie]. Vezi definitia »