SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage]. Vezi definitia »

AFUZÍUNE s. f. stropire, aspersiune ca mijloc terapeutic. (< fr. affusion, lat. affusio) Vezi definitia »

înduplecăciúne s.f. (înv.) mlădiere. Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM] Vezi definitia »

SUPRAEXPÚNE vb. III. tr. A expune prea mult o emulsie fotografică. [După fr. surexposer]. Vezi definitia »