vărsătúră s. f., g.-d. art. vărsătúrii; pl. vărsătúri Vezi definitia »

TERMOACÚSTICĂ s. f. parte a acusticii care studiază transformarea căldurii în energie sonoră. (< fr. thermo-acoustique) Vezi definitia »

CALAMÍNĂ s. f. Reziduu de cărbune depus în motoarele cu ardere internă. – Fr. calamine. Vezi definitia »

TÚFĂ, tufe, s. f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la rădăcină; grup de flori, de lăstari sau de plante erbacee cu rădăcină comună. ◊ Expr. (Fam.) Tufă (de Veneția) = nimic, deloc. Tufă-n pungă sau tufă-n buzunar = a) nimic; b) om fără bani. ♦ Fig. Păr mult și des; claie. 2. (Rar) Ramură, creangă înverzită. ♦ (Reg.) Bâtă, ciomag. – Lat. tufa. Vezi definitia »

JETÉLĂ s.f. Dig de secțiune mai mică, construit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port. [Cf. fr. jetée]. Vezi definitia »