-FORM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „cu o anumită formă”. [< fr. -forme]. Vezi definitia »

arm (ármuri), s. n. – 1. (Olt.) Coapsă. – 2. Parte a piciorului de dinapoi al unui animal, cuprinsă între crupă și gambă. – Var. armur. Mr. armu. Lat. armus (Pușcariu 124; Candrea-Dens., 87; REW 661; DAR); cf. sard. armu, cors. erme, fr. ers. Sensul de „coapsă” nu apare în dicționare, cf. ALR, I, 56. Cihac, I, 16 și Pușcariu 124 explică var. armur printr-un dim. *armulus; este mai probabil un sing. regresiv, de la pl. armuri (Byck-Graur 28). Der. armurar (var. armurare, armurăriță,), s. n. (specie de ciulini, Carduus Marianus; tumoare la vite), pe care DAR îl explică printr-un lat. [tumor] *armoralis. Din rom. a trecut în mag. armurár (Edelspacher 8). Vezi definitia »

CELAPÉRM s. n. Fibră obținută pe cale chimică din celuloza de bumbac., cu aceleași proprietăți ca celofibra, dar cu un tușeu deosebit. – Din fr. celaperm. Vezi definitia »

ROSTRIFÓRM, -Ă adj. în formă de cioc. (< fr. rostriforme) Vezi definitia »

RADICIFÓRM, -Ă adj. Care are forma unei rădăcini. [< fr. radiciforme, cf. lat. radix – rădăcină, forma – formă]. Vezi definitia »