MORTĂCIÚNE, mortăciuni, s. f. Stârv, hoit, leș de animale și de păsări; p. ext. cadavru. ♦ Fig. Ființă foarte slabă, lipsită de energie și de sănătate. – Lat. morticina. Vezi definitia »

STAȚIUNE s.f. Localitate care dispune de potențial balnear (ape minerale, mofete, nămoluri terapeutice), resurse climaterice, resurse turistice naturale și antropice, amenajată și dotată în scopul valorificării lor. Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. 2. Dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu. [sil. -pi-u-, g.-d. art. uzucapiúnii] (din fr. usucapion, lat. usucapio) [morf. DOOM] Vezi definitia »

CONGLUTINAȚIÚNE s.f. v. conglutinație. Vezi definitia »

FÍNE s. m. sfârșit. ♦ în ~ = în sfârșit; (muz.) al ~ = până la capăt. (< it. fine) Vezi definitia »