Definita cuvantului congeminație
CONGEMINÁȚIE s.f. (Rar) Formație dublă simultană; redublare. [Gen. -iei. / cf. lat. congeminatio, fr. congémination].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu congeminație
MINIENCICLOPEDÍE s. f. microenciclopedie. (< mini1- + enciclopedie) Vezi definitia »
ETNOGENÍE s. f. Ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor; etnogeneză. – Din fr. ethnogénie. Vezi definitia »
DISPLAZÍE s.f. (Med.) Anomalie în dezvoltarea unui țesut, a unui organ etc. [< fr. dysplasie, cf. gr. dys – dificil, plassein – a forma]. Vezi definitia »
CODICOLOGÍE s. f. Știință specială a istoriei care studiază manuscrisele din punctul de vedere al obiectului în sine și nu al textului. – Din fr. codicologie. Vezi definitia »
CRANIOPLASTÍE s.f. (Med.) Transplant și grefă a unui material osos la nivelul bolții craniene. [Gen. -iei. / < fr. crânioplastie]. Vezi definitia »