COMÓȚIE, comoții, s. f. Zguduire puternică, bruscă a unui organ. ◊ Comoție cerebrală = zguduire puternică a creierului, provocată prin cădere, explozie, lovire etc. și manifestată prin tulburări care merg de la amețeală până la pierderea cunoștinței, comă și moarte. – Din fr. commotion. Vezi definitia »

PROSODÍE s.f. v. prozodie. Vezi definitia »

OVÁȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen. -iei, var. ovațiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation]. Vezi definitia »

cométie s.f. (reg.) rude, neamuri. Vezi definitia »

TERMOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de căldură. [Gen. -iei. / < fr. thermophobie]. Vezi definitia »