Definita cuvantului congiariu
CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu congiariu
TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli. Vezi definitia »
CONDROCRÁNIU s.n. (Biol.) Craniu cartilaginos al embrionului. [Pron. -niu. / < fr. chondrocranium, cf. gr. chondros – cartilaj, kranion – craniu]. Vezi definitia »
CORBÍU, -ÍE, corbii, adj. (Rar) Negru ca pana corbului. – Corb + suf. -iu. Vezi definitia »
IMPRECATÓRIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire) Vezi definitia »
ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice]. Vezi definitia »