Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
ADRENALÍNĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică și servind ca medicament, mai ales ca stimulent cardiac. – Fr. adrénaline. Vezi definitia »
DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ține sau se transportă vin, țuică etc. și care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl. -ene. / < it. damigiana]. Vezi definitia »
MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade. Vezi definitia »
PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră]. – Lat. paenula. Vezi definitia »
TELEORMĂNEÁNCĂ, teleormănence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Teleorman. ♦ Locuitoare din județul Teleorman. [Pr.: -le-or-] – Teleormănean + suf. -că. Vezi definitia »