Definita cuvantului congruență
CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu congruență
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală. Vezi definitia »
smídă (-de), s. f. – Grindină. Origine necunoscută. Legătura cu pol. smiad „furtună” (Scriban) nu pare evidentă. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
APOTÉCĂ s. f. (Germanism reg.) Farmacie. – Germ. Apotheke. Vezi definitia »
sgárdă (-ắrzi), s. f. – 1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicațiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Pușcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); același lucru se poate spune și despre cuvîntul alb. Vezi definitia »
MORFOGENÉZĂ s. f. 1. dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. formare a profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. (< fr. morphogenèse) Vezi definitia »