Definita cuvantului conjugare
CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjugare
PREMEDITÁRE s.f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; plănuire, punere la cale; premeditație. [< premedita]. Vezi definitia »
PROSTÍRE1, prostiri, s. f. Faptul de a (se) prosti1. – V. prosti1. Vezi definitia »
ÎNCHERBÁRE s. f. v. încherba. [DLRM] Vezi definitia »
Stare sufletească (patologică) de tristețe (asociată cu neliniște); descurajre, deprimare Vezi definitia »
GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur) Vezi definitia »