Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
CALORÍE s. f. unitate de măsură a căldurii, cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui gram de apă distilată cu un grad centigrad; unitate de măsură a energiei pe care o dezvoltă în corp alimentele în procesul anabolismului. (< fr. calorie) Vezi definitia »
BIOTELEMETRÍE s. f. Ramură a biologiei moderne care studiază organismele vii de la distanță cu ajutorul unor instrumente adecvate. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotélémétrie, engl. biotelemetry. Vezi definitia »
JANDARMERÍE, jandarmerii, s. f. Poliție militară care are sarcina de a păzi și de a menține ordinea. – Din. fr. gendarmerie. Vezi definitia »
ACUSMÍE s.f. (Med.) Halucinație auditivă. [Gen. -iei. / < fr. acousmie]. Vezi definitia »
ACATALEPSÍE s.f. 1. (Med.) Deficiență a intelectului. 2. Nesiguranță în punerea diagnosticului. [Gen. -iei. / < fr. acatalepsie, cf. gr. a – fără, katalepsis – înțelegere]. Vezi definitia »