Definita cuvantului conotație
CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conotație
DIAPROIÉCȚIE s. f. proiecție pe un ecran a unei pelicule transparente de tip diapozitiv sau diafilm. (< dia/pozitiv/ + proiecție) Vezi definitia »
ESTEZIOLOGÍE s. f. (Psih.) Studiu al fenomenelor senzoriale. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. esthésiologie. Vezi definitia »
ENTOMOFOBÍE s. f. teamă patologică de insecte. (< fr. entomophobie) Vezi definitia »
păpărúie1, păpărúi, s.f. (reg.) buburuză, gărgăriță. Vezi definitia »
scrumbíe (-íi), s. f. – 1. Un anumit pește marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioară, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiță, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni). Vezi definitia »