DESTINAȚIÚNE s.f. v. destinație. Vezi definitia »

SANCȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio]. Vezi definitia »

ALDIMÍNE s. f. pl. substanțe care derivă de la aldehide, care, prin reducere, dau amine primare. (< fr. aldimines) Vezi definitia »

DEVOLUȚIÚNE s.f. Trecere a unei averi, a unui drept de la o persoană la alta. ♦ Drept care, în unele țări, acordă moștenirea cu preferință fiicelor din prima căsătorie decât fiilor din a doua. [Var. devoluție s.f. / < fr. dévolution]. Vezi definitia »

ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune. Vezi definitia »