nenorocitór, nenorocitoáre, adj. (înv.) nenorocit. Vezi definitia »

MONTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. tehnician specializat în lucrări de montare; montator. 2. (cinem.) specialist care efectuează operații de montaj (2); monteză. (< fr. monteur) Vezi definitia »

vântușór (rar) s. n. Vezi definitia »

ACCEPTÓR s.m. Atom, grup de atomi sau de ioni cu învelișul electronic exterior incomplet. [Pron. ac-cep-. / < fr. accepteur]. Vezi definitia »

DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor]. Vezi definitia »