Definita cuvantului consistoriu
CONSISTÓRIU s.n. 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. [Pron. -riu. / < lat. consistorium – adunare, cf. fr. consistoire, germ. Konsistorium, it. consistorio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu consistoriu
POSTOPERATÓRIU, -IE adj. în urma unei intervenții chirurgicale. (< fr. postopératoire) Vezi definitia »
CÉLȚIU s. n. (Chim.) Hafniu. – Din fr. celtium. Vezi definitia »
MICAFÓLIU s. n. material electroizolant obținut din foi de mică lipite pe o bandă de hârtie. (după mica en feuille) Vezi definitia »
fălnógiu (-gi), s. m. – (În Trans.) Primar. Mag. falnagy „om de vază dintr-un loc” (DAR). Termen administrativ (sec. XIX). Vezi definitia »
víciu (-ii), s. n. – Defect, cusur. – Var. vițiu. Fr. vice, lat. vitium. – Der. (din fr.) vicia, vb.; vicios, adj. Vezi definitia »