SABEÍSM s.n. Cultul focului și al corpurilor cerești practicat în vechime de caldeeni, de perși etc. [Pron. -be-ism. / < fr. sabéisme]. Vezi definitia »

MONADÍSM s.n. Sistem filozofic al lui Leibniz, după care universul este alcătuit din monade. [< fr. monadisme]. Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ◊ (fig.) atracție; influență, fascinație. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus) Vezi definitia »

HIPERBOLÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este hiperbolic; exagerare. [Cf. it. iperbolismo]. Vezi definitia »

ENILÍSM s.n. Formă de alcoolism datorat abuzului de vin. [< fr. oenilisme]. Vezi definitia »