PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) Vezi definitia »

MICROCRONOLOGÍE s.f. Cronologie scurtă, sumară. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

CEFALALGÍE s. f. durere de cap; cefalee. (< fr. céphalalgie) Vezi definitia »

OMOGRAFÍE s. f. 1. faptul, însușirea de a fi omograf; situație în care se află două cuvinte omografe. 2. (mat.) corespondență biunivocă a mulțimii numerelor reale sau complexe, exprimată în formă de raport a două polinoame de gradul întâi; transfomare omografică. (< fr. homographie) Vezi definitia »

OFTALMOSCOPÍE s. f. examinare a interiorului ochiului cu oftalmoscopul. (< fr. ophtalmoscopie) Vezi definitia »