DELEGAȚIÚNE s.f. v. delegație. Vezi definitia »

SANCȚIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. ◊ aprobare, întărire, consfințire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligații asumate; (p. ext.) pedeapsă. (< fr. sanction, lat. sanctio) Vezi definitia »

prefăcăciúne, prefăcăciúni, s.f. (înv.) prefăcătorie. Vezi definitia »

OBLAȚIÚNE s.f. v. oblație. Vezi definitia »

întărâtăciúne s.f. (reg., înv.) întărâtare. Vezi definitia »