DEZOLAȚIÚNE, dezolațiuni, s. f. (Neobișnuit) Dezolare. [Pr.: -ți-u-] – Fr. désolation (lat. lit. desolatio, – onis). Vezi definitia »

POSESIÚNE s.f. 1. Drept de stăpânire asupra unui lucru. 2. Colonie, țară, teritoriu exploatat de o persoană sau de un stat. [Pron. -si-u-, var. posesie s.f. / cf. fr. possession, lat. possessio]. Vezi definitia »

CARCASSONNE [carcasón], oraș în S Franței (Languedoc), pe rîul Aude și Canal du Midi, la SE de Toulouse; 41,1 mii loc. (1982). Ind. de mașini agricole, textilă, încălț. și a vinului. Întemeiat în 485 de vizigoți. Catedrală gotică (sec. 14). Cetate (sec. 5-13). Apeduct cu 12 arcuri. Muzeu de artă. Vezi definitia »

MEDICAȚIÚNE s.f. v. medicație. Vezi definitia »

póine s.f. pl. (reg.) boabe seci și uscate care se aleg din cereale; gozuri. Vezi definitia »