MONÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii se află un singur principiu: materia (materialist) sau spiritul (idealist). (< fr. monisme) Vezi definitia »

POLITONALÍSM s. n. Combinație simultană de elemente melodice care aparțin unor tonalități diferite; politonalitate. – Din fr. polytonalisme. Vezi definitia »

DEVIAȚIONÍSM s.n. Atitudine a cuiva a cărui conduită nu mai este conformă cu doctrina partidului său. [Pron. -vi-a-ți-o-. / < fr. déviationnisme]. Vezi definitia »

MOZAÍSM s.n. Cult religios monoteist practicat de evrei, ale cărui principii sunt cuprinse în Vechiul testament; religie mozaică. [Pron. -za-ism. / < fr. mosaïsme, it. mosaismo]. Vezi definitia »

COMUNITARÍSM s.n. Caracter comunitar. [Cf. fr. communitarisme]. Vezi definitia »