CONFIRMÁRE, confirmări, s. f. Acțiunea de a confirma și rezultatul ei; întărire, adeverire. ♦ Declarație prin care o persoană, îndreptățită să ceară anularea unui act, îl recunoaște valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei măsuri procedurale de către organul competent. – V. confirma. Vezi definitia »

ȘUBREZÍRE, șubreziri, s. f. Faptul de a (se) șubrezi. – V. șubrezi. Vezi definitia »

DEVIÉRE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia]. Vezi definitia »

ÎNCADRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) încadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluția unui fenomen periodic. 3. așezarea și potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării. (< încadra) Vezi definitia »

FALSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica]. Vezi definitia »