BALANSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) balansa; oscilare. [< balansa]. Vezi definitia »

DESERIALIZÁRE s. f. (inform.) operație executată la destinație când informația, printr-un șir de cuvinte, este transmisă serial de către sursă. (după engl. deserialization) Vezi definitia »

HOTĂRẤRE, hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitor^{Vezi nota}. ◊ Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ♦ Sentință judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî. Vezi definitia »

ȘTEZÁRE s. f. v. șteza. [DAR] Vezi definitia »

AJÚNGERE s. f. (Rar) Faptul de a (se) ajunge. Vezi definitia »