Definita cuvantului contemplație
CONTEMPLÁȚIE s.f. Atitudine de contemplare; stare de reverie; meditație; meditație profundă și îndelungată. [Gen. -iei, var. contemplațiune s.f. / cf. fr. contemplation, it. contemplazione, lat. contemplatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contemplație
iníe (iníi), s. f. – Sloi, gheață care se formează iarna pe suprafața apelor curgătoare. Sl. inije „grindină” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Miklosich, Lexicon, 257; Cihac, II, 148), cf. bg., rus. inej, sb., cr. inje. Vezi definitia »
PALEOLOGÍE s. f. studiu al antichității sau al antichităților; arheologie. (< engl. paleology) Vezi definitia »
COPRODÚCȚIE s. f. formă de cooperare în producție care se stabilește între guverne sau întreprinderi producătoare din țări diferite pentru realizarea în comun a unui produs sau a unui colectiv. ◊ producție cinematografică la realizarea căreia au colaborat mai multe studiouri din diferite țări. (< fr. coproduction) Vezi definitia »
CEREMONÍE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se folosește la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politețe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăți sau grupări sociale. [Gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia]. Vezi definitia »
PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie. Vezi definitia »